oculație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCULÁȚIE, oculații, s. f. Sistem de altoire printr-un singur mugur, scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce sub scoarța portaltoiului. – Din
germ. Okulation.oculație (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)oculáție,
oculáții, s.f. (înv.)
1. altoire.
2. vaccinare, inoculație.
oculație (Dicționar de neologisme, 1986)OCULÁȚIE s.f. Sistem de altoire printr-un mugur scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce apoi sub coaja portaltoiului. [Gen.
-iei. / cf. fr.
oculation, germ.
Okulation].
oculație (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCULÁȚIE s. f. sistem de altoire printr-un mugur scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce apoi sub coaja partaltoiului. (< germ.
Okulation)
oculație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oculáție (-ți-e) s. f.,
art. oculáția (-ți-a), g.-d. art. oculáției; pl. oculáții, art. oculáțiile (-ți-i-)oculație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCULÁȚIE, oculații, s. f. Sistem de altoire printr-un singur mugur, scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce sub scoarța portaltoiului. — Din
germ. Okulation.