ocular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCULÁR, -Ă, oculari, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Care ține de ochi
1, privitor la ochi
1, al ochiului
1. ◊
Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt.
2. S. n. Sistem optic convergent sau divergent alcătuit dintr-o lentilă sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care servește la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din
fr. oculaire, lat. ocularius.ocular (Dicționar de neologisme, 1986)OCULÁR, -Ă adj. Referitor la ochi, al ochiului. ◊
Martor ocular = persoană care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi;
distanță oculară = distanță dintre centrele optice ale ochilor. //
s.n. Lentilă a unei lunete, a unui microscop etc. care este așezată în partea unde se găsește ochiul observatorului. [Cf. fr.
oculaire < lat.
oculus – ochi].
ocular (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCULÁR, -Ă I.
adj. referitor la ochi. ♦ martor ~ = cel care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi. II. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop în partea unde se găsește ochiul observatorului. (< fr.
oculaire, lat.
ocularius)
ocular (Dicționaru limbii românești, 1939)*oculár, -ă adj. (lat.
ocularius. V.
ochelarĭ). De ochĭ, al ochĭuluĭ:
nerv ocular. Martur ocular, care a văzut faptele despre care vorbește. S. n., pl.
e. La ochene, sticla din partea ochĭuluĭ (în opoz. cu
obĭectiv).
ocular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oculár1 adj. m.,
pl. oculári; f. oculáră, pl. oculáreocular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oculár2 s. n.,
pl. oculáreocular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ocular a. ce ține de ochiu:
nerv ocular; martur ocular, cel ce însuș a văzut faptele ce povestește. ║ n. sticla pe care s’aplică ochiul, în opozițiune cu
obiectivul.