ocoleală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OCOLEÁLĂ,ocoleli, s. f. (Rar) Ocol, ocolire. – Ocoli + suf. -eală.
ocoleală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ocoleálă s. f., g.-d. art. ocolélii; pl. ocoléli
ocoleală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OCOLEÁLĂ,ocoleli,s. f. Ocol, ocolire. — Ocoli + suf. -eală.