ocolaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCOLÁȘ, (
1)
ocolașe, s. n., (
2)
ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui
ocol. 2. S. m. (
Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (
6). –
Ocol +
suf. -aș.ocolaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ocoláș, ocoláși, s.m. (înv.)
1. subprefect.
2. locuitor de ocol (plasă).
ocolaș (Dicționaru limbii românești, 1939)ocoláș m. (d.
ocol și suf. ung.
aș).
Vechĭ. Suprefect [!].
ocolaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocoláș1 (conducător al unui ocol) (
înv.)
s. m.,
pl. ocoláșiocolaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocoláș2 (ocol mic) (rar)
s. n.,
pl. ocoláșeocolaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ocolaș m.
1. locuitor de plasă;
2. od. suprefect (în Moldova).