ocnaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCNÁȘ, ocnași, s. m. Condamnat la muncă silnică într-o ocnă;
p. gener. pușcăriaș. –
Ocnă +
suf. -aș.ocnaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ocnáș, ocnáși, s.m. (înv.)
1. criminal condamnat la muncă în ocnă.
2. lucrător la saline.
ocnaș (Dicționaru limbii românești, 1939)ocnáș m. (d.
ocnă). Lucrător de la ocnă. Criminal condamnat la munca ocneĭ. V.
șalgăŭ.ocnaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocnáș s. m.,
pl. ocnáșiocnaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ocnaș m.
1. lucrător în ocnă;
2. criminal osândit a tăia sarea din ocnă.
ocnaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCNÁȘ, ocnași, s. m. (În trecut) Om condamnat la muncă silnică într-o ocnă;
p. gener. pușcăriaș. —
Ocnă +
suf. -aș.