ochișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCHIȘÓR, ochișori, s. m. 1. Diminutiv al lui
ochi1 (
I 1).
2. (
Bot.) Scânteiuță. –
Ochi1 +
suf. -ișor.ochișor (Dicționaru limbii românești, 1939)ochișór m. (dim. d.
ochĭ). Ochĭ mic saŭ frumos. Scînteuță, o plantă.
ochișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ochișór s. m.,
pl. ochișóriochișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ochișor m. mică plantă ce crește prin vii și pe lângă drumuri
(Anagallis arvensis).ochișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCHIȘOR, ochișori, s. m. 1. Diminutiv al lui
ochi1 (
I 1).
2. (
Bot.) Scânteiuță. —
Ochi1 +
suf. -ișor.