obstrucționist - explicat in DEX

obstrucționist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstrucționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obstrucționismului, privitor la obstrucționism. 2. S. m. și f. Persoană care practică obstrucționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. obstructionniste.

obstrucționist (Dicționar de neologisme, 1986)
OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la obstrucționism. // adj., s.m. și f. (Cel) care practică obstrucționismul. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. obstrucționniste].

obstrucționist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obstrucționismului. (< fr. obstructionniste)

obstrucționist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*obstrucționíst, -ă s. și adj. Care face obstrucțiune. Adj. Politică obstrucționistă.

obstrucționist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obstrucționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. obstrucționíști; adj. f., s. f. obstrucționístă, pl. obstrucționíste

obstrucționist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstmcționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obstracționismului, privitor la obstracționism. 2. S. m. și f. Persoană care practică obstrucționismul. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. obstructionniste.