obstrucționist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstrucționiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține obstrucționismului, privitor la obstrucționism.
2. S. m. și
f. Persoană care practică obstrucționismul. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. obstructionniste.obstrucționist (Dicționar de neologisme, 1986)OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la obstrucționism. //
adj., s.m. și f. (Cel) care practică obstrucționismul. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
obstrucționniste].
obstrucționist (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obstrucționismului. (< fr.
obstructionniste)
obstrucționist (Dicționaru limbii românești, 1939)*obstrucționíst, -ă s. și adj. Care face obstrucțiune. Adj.
Politică obstrucționistă.obstrucționist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obstrucționíst (-ți-o-) adj. m.,
s. m.,
pl. obstrucționíști; adj. f.,
s. f. obstrucționístă, pl. obstrucționísteobstrucționist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstmcționiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține obstracționismului, privitor la obstracționism.
2. S. m. și
f. Persoană care practică obstrucționismul. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. obstructionniste.