nutrire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUTRÍRE, nutriri, s. f. (Rar) Acțiunea de
a (se) nutri și rezultatul ei. –
V. nutri.nutrire (Dicționar de neologisme, 1986)NUTRÍRE s.f. (
Rar) Acțiunea de a (se) nutri și rezultatul ei. [<
nutri].
nutrire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nutríre (rar)
(nu-tri-) s. f.,
g.-d. art. nutrírii; pl. nutríri