nutriment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUTRIMÉNT, nutrimente, s. n. (Rar) Hrană; alimentație; mijloace de trai, cele necesare traiului. – Din
fr. nutriment, lat. nutrimentum.nutriment (Dicționar de neologisme, 1986)NUTRIMÉNT s.n. (
Rar) Hrană, alimentație; mijloace de trai. [Cf. lat.
nutrimentum, fr.
nutriment].
nutriment (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUTRIMÉNT s. n. hrană, alimentație; mijloace de trai. (< fr.
nutriment, lat.
nutrimentum)
nutriment (Dicționaru limbii românești, 1939)* nutrimént n., pl.
e (lat.
nutrimentum). Mîncare, hrană, aliment:
laptele e un bun nutriment.nutriment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nutrimént (rar)
(nu-tri-) s. n.,
pl. nutriméntenutriment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nutriment n. ceeace nutrește, aliment.