nurliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NURLÍU, -IE, nurlii, adj. (
Pop. și
fam.) Cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios. – Din
tc. nurlu.nurliu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)nurliu, -ie, nurlii adj. (pop.) cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios
nurliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nurlíu (
pop.)
adj. m.,
f. nurlíe; pl. m. și
f. nurlíinurliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nurliu a. și adv. grațios:
o văduvă nurlie AL.
zâmbiți nurliu AL. [Turc. NURLY, strălucitor].
nurliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)nurlíŭ, -íe adj. (turc.
nurly). Plin de nurĭ, grațios:
femeĭe nurlie.