nurliu - explicat in DEX

nurliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NURLÍU, -IE, nurlii, adj. (Pop. și fam.) Cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios. – Din tc. nurlu.

nurliu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
nurliu, -ie, nurlii adj. (pop.) cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios

nurliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nurlíu (pop.) adj. m., f. nurlíe; pl. m. și f. nurlíi

nurliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nurliu a. și adv. grațios: o văduvă nurlie AL. zâmbiți nurliu AL. [Turc. NURLY, strălucitor].

nurliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
nurlíŭ, -íe adj. (turc. nurly). Plin de nurĭ, grațios: femeĭe nurlie.