nucșoară - explicat in DEX

nucșoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NUCȘOÁRĂ, nucșoare, s. f. 1. Diminutiv al lui nucă (1). 2. Sămânța aromată a nucșorului (2), folosită drept condiment. [Var.: nucușoáră s. f.] – Nuc + suf. -șoară.

nucșoară (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
NUCȘOARĂ, nucșoare, s.f. Sămânța mare ca o nucă rotundă a nucșorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizată drept condiment. Se comercializează întreagă (din care se rade câte puțin) sau gata măcinată sub formă de pulbere galben-maronie; pop. nucușoară, nucă muscată (germ. Muskatnuss, fr. noix muscade); și unul din învelișurile nucșoarei, ca o plasă de fibre de culoare roșu-oranj, uscat și presat întreg sau măcinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca (fr.) macis, numit și floare de nucșoară sau de muscat (fr. fleur de muscade; germ. Muskatblüte).

nucșoară (Dicționaru limbii românești, 1939)
nucșoáră (vest) și nucușoáră (est) f., pl. e (oa dift. Dim. d. nucă). Fruct de myristica frágrans (myristica moscháta), un arbore aromatic cu scoarța roșiatică, originar din insulele Moluce. – Nucușoara, numită și frunzișoară, e un important articul comercial întrebuințat ca condiment și în medicină. V. mușcatin.

nucșoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nucșoáră s. f., g.-d. art. nucșoárei; pl. nucșoáre

nucșoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nucșoară f. 1. rod ce seamănă cu nuca și care se face în climele calde; 2. Zool. pieptenuș.