nucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÚCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului (
1). ◊
Expr. A se potrivi (sau
a se lovi, a se nimeri)
ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. ♦ Miezul comestibil de nucă (
1).
2. Compuse:
nucă-de-cocos = fructul comestibil al cocotierului.
Nucă vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical, care conțin stricnină.
3. Piesă formată dintr-o tijă metalică terminată cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulații la mașini. –
Lat. nux, -cis.