nucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÚCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului (
1). ◊
Expr. A se potrivi (sau
a se lovi, a se nimeri)
ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. ♦ Miezul comestibil de nucă (
1).
2. Compuse:
nucă-de-cocos = fructul comestibil al cocotierului.
Nucă vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical, care conțin stricnină.
3. Piesă formată dintr-o tijă metalică terminată cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulații la mașini. –
Lat. nux, -cis.nucă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NÚCĂ (‹
lat. nux, nucis)
s. f. 1. Fructul nucului, uscat, indehiscent, monosperm, cu pericarpul tare, bogat în grăsimi (52-77%), proteine (12-25%) și vitamine. ◊
N. de cocos = cocos.
N. vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical (
Strychnos nuxvomica) care conțin stricnină. Tinctura este folosită ca aperitiv amar, excitant al secrețiilor gastrice și stimulent al secrețiilor gastrointestinale.
2. (
TEHN.) Organ de mașină format dintr-o tijă și un cap sferic, folosit pentru realizarea articulațiilor sferice (mecanismul de direcție la autovehicule).
nucă (Dicționaru limbii românești, 1939)núcă f., pl.
ĭ (lat.
nux, nŭcis, nucă, ca
falcă d.
falx; it.
nóce, sard.
nuge, pv.
notz, fr.
noix, cat.
nou, sp.
nuez, pg.
noz). Fructu nuculuĭ, învălit în doŭă găocĭ tarĭ cînd e copt și uscat (V.
cocos).
Ca nuca'n părete, de loc, foarte nepotrivit, vorbind de o vorbă, o glumă:
s’a prins ca nuca'n părete.nucă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)núcă s. f.,
g.-d. art. núcii; pl. nucinucă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nucă f.
1. rodul nucului constând într’o migdală Închisă într’o coajă tare: din nucă se extrage un uleiu bun de mâncare
(unt de nucă); 2. excrescență lemnoasă pe unii arbori:
nuci de stejar; 3. Anat. nuca genuchiului, rotula. [Formă trasă din masc.
nuc].