nucleină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUCLEÍNĂ, nucleine, s. f. Substanță organică bogată în fosfor, pe care o conține nucleul proteinelor. [
Pr.:
-cle-i-] – Din
fr. nucleíne.nucleină (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUCLEÍNĂ s. f. proteidă rezultând din unirea acidului nucleic cu o proteină bazică în nucleul celular; nucleoproteidă. (< fr.
nucléine)
nucleină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nucleínă (nu-cle-) s. f.,
g.-d. art. nucleínei; pl. nucleíne