nucleic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUCLÉIC, nucleici, adj. (În sintagma)
Acid nucleic = acid organic complex care conține în moleculă baze azotate de tip special, acid fosforic etc., având un rol fundamental în sinteza proteinelor din organism și în transmiterea caracterelor ereditare; acid nucleinic. [
Pr.:
-cle-ic] – Din
fr. nucléique.nucleic (Dicționar de neologisme, 1986)NUCLÉIC, -Ă adj. Referitor la nucleu. ◊
Acid nucleic = acid organic complex care intră în componența nucleului celulei; acid nucleinic. [Pron.
-cle-ic. / < fr.
nucléique].
nucleic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUCLÉIC adj. acid ~ = acid organic complex în componența nucleului celulei. (< fr.
nucléique)
nucleic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NUCLEÍC, -Ă (‹
fr.,
engl.)
adj. Acizi nucleici = compuși organici de natură polinucleotidică, alcătuiți din baze azotate purinice sau pirimidinice, acid fosforic și pentoze (riboză sau deoxiriboză), deținători ai informației genetice, pe care o transmit de la părinți la descendenți (rol în ereditate); au și rolul de a dirija sinteza proteinelor în organism.
nucleic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nucléic (nu-cle-ic) adj. m.,
pl. nucléici