nucșoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUCȘOÁRĂ, nucșoare, s. f. 1. Diminutiv al lui
nucă (
1).
2. Sămânța aromată a nucșorului (
2), folosită drept condiment. [
Var.:
nucușoáră s. f.] –
Nuc +
suf. -șoară.nucșoară (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)NUCȘOARĂ, nucșoare, s.f. Sămânța mare ca o nucă rotundă a nucșorului, un arbust originar din India (
Myristica fragrans), utilizată drept condiment. Se comercializează întreagă (din care se rade câte puțin) sau gata măcinată sub formă de pulbere galben-maronie; pop.
nucușoară, nucă muscată (germ.
Muskatnuss, fr.
noix muscade); și unul din învelișurile nucșoarei, ca o plasă de fibre de culoare roșu-oranj, uscat și presat întreg sau măcinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca (fr.)
macis, numit și floare de nucșoară sau de muscat (fr.
fleur de muscade; germ.
Muskatblüte).
nucșoară (Dicționaru limbii românești, 1939)nucșoáră (vest) și
nucușoáră (est) f., pl.
e (
oa dift. Dim. d.
nucă). Fruct de
myristica frágrans (
myristica moscháta), un arbore aromatic cu scoarța roșiatică, originar din insulele Moluce. – Nucușoara, numită și
frunzișoară, e un important articul comercial întrebuințat ca condiment și în medicină. V.
mușcatin.nucșoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nucșoáră s. f.,
g.-d. art. nucșoárei; pl. nucșoárenucșoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nucșoară f.
1. rod ce seamănă cu nuca și care se face în climele calde;
2. Zool. pieptenuș.