nucă - explicat in DEX

nucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NÚCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului (1). ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi, a se nimeri) ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. ♦ Miezul comestibil de nucă (1). 2. Compuse: nucă-de-cocos = fructul comestibil al cocotierului. Nucă vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical, care conțin stricnină. 3. Piesă formată dintr-o tijă metalică terminată cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulații la mașini. – Lat. nux, -cis.

nucă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
NÚCĂ (‹ lat. nux, nucis) s. f. 1. Fructul nucului, uscat, indehiscent, monosperm, cu pericarpul tare, bogat în grăsimi (52-77%), proteine (12-25%) și vitamine. ◊ N. de cocos = cocos. N. vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical (Strychnos nuxvomica) care conțin stricnină. Tinctura este folosită ca aperitiv amar, excitant al secrețiilor gastrice și stimulent al secrețiilor gastrointestinale. 2. (TEHN.) Organ de mașină format dintr-o tijă și un cap sferic, folosit pentru realizarea articulațiilor sferice (mecanismul de direcție la autovehicule).

nucă (Dicționaru limbii românești, 1939)
núcă f., pl. ĭ (lat. nux, nŭcis, nucă, ca falcă d. falx; it. nóce, sard. nuge, pv. notz, fr. noix, cat. nou, sp. nuez, pg. noz). Fructu nuculuĭ, învălit în doŭă găocĭ tarĭ cînd e copt și uscat (V. cocos). Ca nuca'n părete, de loc, foarte nepotrivit, vorbind de o vorbă, o glumă: s’a prins ca nuca'n părete.

nucă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
núcă s. f., g.-d. art. núcii; pl. nuci

nucă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nucă f. 1. rodul nucului constând într’o migdală Închisă într’o coajă tare: din nucă se extrage un uleiu bun de mâncare (unt de nucă); 2. excrescență lemnoasă pe unii arbori: nuci de stejar; 3. Anat. nuca genuchiului, rotula. [Formă trasă din masc. nuc].