novelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOVÉLĂ1, novele, s. f. Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din
lat. novellae.novelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă.novelă (Dicționar de neologisme, 1986)NOVÉLĂ s.f. 1. (
Jur.) Dispoziție suplimentară de drept roman care se adăuga la o lege.
2. V.
nuvelă. [< fr.
novelles, lat.
novelae].
novelă (Dicționaru limbii românești, 1939)* novélă f., pl.
e (lat.
novella). Pl. Ultimele legĭ din codu luĭ Justinian, numite în vechime la noĭ
nearale (după ngr. și vgr.
neará). V.
nuvelă.novelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)novélă (
jur.)
s. f.,
g.-d. art. novélei; pl. novéle