noruț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NORÚȚ, noruți, s. m. Norișor. –
Nor +
suf. -uț.noruț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)norúț (rar)
s. m.,
pl. norúți