noros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NORÓS, -OÁSĂ, noroși, -oase, adj. (Despre cer;
p. ext. despre zile, despre vreme) Cu nori, plin de nori; înnorat. ♦
Fig. (Despre oameni) Întunecat, posomorât, întristat; (despre față, privire, ochi) care arată posomorâre, tristețe. ♦ (Rar) Neclar, confuz, obscur. [
Var.:
nourós, -oásă adj.] –
Nor +
suf. -os.noros (Dicționaru limbii românești, 1939)norós (vest) și
nourós (est)
-oásă adj. Plin de nourĭ:
ceru era nouros.noros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)norós adj. m.,
pl. noróși; f. noroásă, pl. noroásenoros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)noros a. plin de nori:
zi noroasă.