normativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NORMATÍV, -Ă, normativi, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme.
2. S. n. Îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă. – Din (
1)
fr. normatif, (
2)
rus. normativ.normativ (Dicționar de neologisme, 1986)NORMATÍV, -Ă adj. Care are putere de normă. ♦ Care hotărăște, stabilește reguli. //
s.n. Tabel care cuprinde duratele medii în care se efectuează anumite operații tehnice. [Cf. fr.
normatif, rus.
normativnâi].
normativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)NORMATÍV, -Ă I.
adj. care are putere de normă. ◊ care hotărăște, stabilește reguli. II. s. n. ansamblu de date, prescripții cu caracter de normă. (< fr.
normatif, rus.
normativ)
normativ (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NORMATÍV, -Ă (‹
fr., rus.)
adj. și
s. n. 1. Adj. Care are caracter de normă, care stabilește o normă, care servește ca normă sau la stabilirea normei.
2. S. n. Prescripție,, instrucțiune cu caracter (obligatoriu) de normă (
ex. ansamblu de tabele de valori, de grafice, nomograme, de formule și de instrucțiuni, elaborate pe bază de date culese și prelucrate, care servesc la aplicarea normării). ◊
Normative de muncă =
n. care servesc la determinarea sarcinilor de muncă.
N. al mijloacelor circulante = volumul valoric al mijloacelor circulante stabilit a fi (strict) necesar pentru a se putea asigura activitatea neîntreruptă în realizarea unei sarcini de plan, în condiții tehnice și organizatorice date.
normativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)normatív1 adj. m.,
pl. normatívi; f. normatívă, pl. normatívenormativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)normatív2 s. n.,
pl. normatíve