norișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NORIȘÓR, norișori, s. m. Diminutiv al lui
nor; noruț, noruleț, nouraș. –
Nor +
suf. -ișor.norișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)norișór s. m.,
pl. norișóri