norea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOREÁ, norele, s. f. (
Bot.;
pop.) Barba-împăratului. –
Et. nec.norea (Dicționaru limbii românești, 1939)noreá f., pl.
ele (d.
nor, fiind-că'n zilele noroase și noaptea nu-șĭ închide florile).
Munt. Zorea.
norea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)noreá (
pop.)
s. f.,
art. noreáua, g.-d. art. norélei; pl. noréle, art. norélele