nonviolență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NONVIOLÉNȚĂ s. f. Doctrină social-politică care neagă necesitatea violenței ca mijloc de acțiune politică. [
Pr.:
-vi-o-] – Din
fr. non-violence.nonviolență (Dicționar de neologisme, 1986)NONVIOLÉNȚĂ s.f. Concepție social-politică utopică, care opune luptei revoluționare autoperfecționarea morală, armonia dintre clase etc. [Pron.
-vi-o-. / cf. fr.
non-violence].
nonviolență (Marele dicționar de neologisme, 2000)NONVIOLÉNȚĂ s. f. abținere de la orice violență. ♦ teoria ĕi = doctrină social-politică și religioasă care propovăduiește abținerea de la orice act de violență. (< fr.
non-violence)
nonviolență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nonviolénță (-vi-o-) s. f.,
g.-d. art. nonviolénței