nonvaloare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NONVALOÁRE, nonvalori, s. f. Lipsă de valoare. –
Non- +
valoare (după
fr. non-valeur).nonvaloare (Dicționar de neologisme, 1986)NONVALOÁRE s.f. Lipsă de valoare. ♦ (
P. restr.) Persoană fără valoare, nulitate. [Cf. fr.
non-valeur].
nonvaloare (Marele dicționar de neologisme, 2000)NONVALOÁRE s. f. 1. lipsă de valoare; lucru fără valoare. 2. (fig.) om lipsit de valoare; nulitate. (< fr.
non-valeur)
nonvaloare (Dicționaru limbii românești, 1939)* non-valoáre orĭ
nonv- f. (fr.
nonvaleur). Lucru fără valoare, ca:
o moșie care nu produce nimica, o poliță pe care n’o poțĭ încasa ș.a.
Fig. Om prost.
nonvaloare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nonvaloáre s. f.,
g.-d. art. nonvalórii; pl. nonvalóri