nonsens (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NONSÉNS, nonsensuri, s. n. Ceea ce este lipsit de înțeles; vorbă, faptă fără rost; absurditate. – Din
fr. non-sens.nonsens (Dicționar de neologisme, 1986)NONSÉNS s.n. Ceea ce este lipsit de sens, de înțeles; vorbă sau faptă fără rost; absurditate. [Cf. fr.
non-sens].
nonsens (Marele dicționar de neologisme, 2000)NONSÉNS s. n. ceea ce este lipsit de sens, de rațiune; absurditate. (< fr.
non-sens)
nonsens (Dicționaru limbii românești, 1939)* non-séns orĭ
nonséns n., pl.
urĭ (gfr.
non-sens). Lipsă de sens, absurditate.
nonsens (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nonséns s. n.,
pl. nonsénsurinonsens (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)non-sens n.
1. lipsă de sens;
2. fig. absurditate.