nomenclator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOMENCLATÓR, nomenclatoare, s. n. Listă, broșură, carte care cuprinde nomenclatura (
1) dintr-un anumit domeniu al științei, al tehnicii etc., sau enumerarea sortimentelor produselor sau a grupurilor de produse, clasificate după un anumit criteriu. – Din
fr. nomenclateur, lat. nomenclator.nomenclator (Dicționar de neologisme, 1986)NOMENCLATÓR s.n. 1. Listă care conține nomenclatura unui domeniu al științei, al tehnicii etc.
2. Listă de materiale, de utilaje etc. organizată după anumite criterii. [Cf. fr.
nomenclateur].
nomenclator (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOMENCLATÓR s. n. carte, broșură, listă care conține nomenclatura unui domeniu. (< fr.
nomenclateur, lat.
nomenclator)
nomenclator (Dicționaru limbii românești, 1939)* nomenclatór m. (lat.
nomenclator, d.
nomen, nume, și
* calare, clamare, a striga). Rob care la Romanĭ îĭ întovărășea pe ceĭ ce solicitaŭ funțiunile marĭ și cărora le spuneaŭ numele cetățenilor și pe care aveaŭ interes să-ĭ salute. Care se ocupă de nomenclatura uneĭ științe, uneĭ arte.
nomenclator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nomenclatór s. n.,
pl. nomenclatoáre