nomă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÓMĂ1, nome, s. f. (
Med.) Stomatită cangrenoasă, specifică copiilor subalimentați și oamenilor slăbiți. – Din
fr. noma.nomă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOMĂ2, nome, s. f. Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia actuală. – Din
fr. nome.nomă (Dicționar de neologisme, 1986)NÓMĂ1 s.f. Cangrenă a unei
mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. [< fr.
noma, cf. gr.
nomein – a roade].
nomă (Dicționar de neologisme, 1986)NÓMĂ2 s.f. 1. (
Ist.) Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia.
2. V.
nom. [< fr.
nome, fr.
nomos].
nomă (Marele dicționar de neologisme, 2000)NÓMĂ1 s. f. cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. (< fr.
noma)
nomă (Marele dicționar de neologisme, 2000)NÓMĂ2 s. f. diviziune administrativă în Egiptul antic și în Grecia actuală. (< fr.
nome, gr.
nomos)
nomă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NÓMĂ1 (‹
fr.;
gr. nome „devorare”)
s. f. (
MED.) Stomatită gangrenoasă, care începe de obicei în membrana mucoasă de la colțul gurii și apoi cuprinde rapid întreaga grosime a buzelor și a feței, ducând la necroze tisulare. Se observă de obicei la copiii subnutriți și la adulții debilitați.
nomă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NÓMĂ2 (‹
fr.)
s. f. 1. (În Egiptul antic) Diviziune administrativă.
2. Diviziune administrativă în Grecia contemporană.
nomă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nómă s. f.,
g.-d. art. nómei; pl. nóme