nitrit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NITRÍT, nitriți, s. m. (
Chim.) Azotit. – Din
fr. nitrite.nitrit (Dicționar de neologisme, 1986)NITRÍT s.m. Azotit. [< fr.
nitrite].
nitrit (Marele dicționar de neologisme, 2000)NITRÍT s. m. azotit. (< fr.
nitrite)
nitrit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nitrít (ni-trit) s. m.,
pl. nitríți