nitril (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NITRÍL, nitrili, s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric, folosită în sinteza organică. – Din
fr. nitrile, germ. Nitril.nitril (Dicționar de neologisme, 1986)NITRÍL s.m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric. [< fr.
nitrile].
nitril (Marele dicționar de neologisme, 2000)NITRÍL s. m. compus organic, ester al acidului cianhidric, folosit ca sinteză organică. (< fr.
nitrile)
nitril (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NITRÍL (‹
fr., germ, {i}; {s}
lat. nitrum „salpetru”)
s. m. Substanță organică ce conține în moleculă gruparea -C=
N. ◊
N. acrilic = lichid cu
p. f. 78ºC, solubil în apă. Se folosește la obținerea poliacrilonitrilului, a cauciucului sintetic prin copolimerizare cu butadiena etc.; acrilonitril. ◊
N. poliacrilic = produs macromolecular obținut prin polimerizarea nitrilului acrilic, întrebuințat la fabricarea fibrelor sintetice; poliacrilonitril.
nitril (Dicționaru limbii românești, 1939)* nitril m., pl.
elĭ în teoria chimică, ĭar în colo n., pl.
urĭ. Corp care se produce dintr’o idrocarbură în care se înlocuĭesc pin nitrogen treĭ atomĭ de idrogen de la un atom de cărbune.
nitril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nitríl (ni-tril) s. m.,
pl. nitríli