ninge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÍNGE, pers. 3
ninge, vb. III.
Intranz.,
impers. 1. A cădea zăpadă. ◊
Expr. (Parcă) îi tot ninge și-i plouă (întruna), se spune despre o persoană veșnic nemulțumită, posomorâtă.
A-i ninge în barbă (sau
pe cap, în păr) = a încărunți. ♦
Tranz. A acoperi ceva cu zăpadă.
2. A cădea ca fulgii de zăpadă; a cerne. ♦
Tranz. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). –
Lat. ningere.