ninge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÍNGE, pers. 3
ninge, vb. III.
Intranz.,
impers. 1. A cădea zăpadă. ◊
Expr. (Parcă) îi tot ninge și-i plouă (întruna), se spune despre o persoană veșnic nemulțumită, posomorâtă.
A-i ninge în barbă (sau
pe cap, în păr) = a încărunți. ♦
Tranz. A acoperi ceva cu zăpadă.
2. A cădea ca fulgii de zăpadă; a cerne. ♦
Tranz. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). –
Lat. ningere.ninge (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nínge (-g, níns), vb. – A cădea zăpadă. –
Mr. (
înv.)
mîndzire. Lat. ningĕre (Pușcariu 1183; Candrea-Dens., 1232; REW 5926),
cf. calabr. ningi „zăpadă”. –
Der. ningău, s. m. (decembrie, ninsoare);
nins, adj. (cu zăpadă; alb ca zăpada);
ninsoare, s. f. (nămete, viscol, zăpadă);
ninsoriu, adj. (nins, alb ca zăpada).
ninge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nínge (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. nínge; part. ninsninge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ninge v. a cădea zăpadă. [Lat. NINGERE].