nimeri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIMERÍ, nimeresc, vb. IV.
1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă.
2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦
Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare).
3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități).
4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici.
5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi;
p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊
Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [
Var.: (
reg.)
nemerí vb. IV] – Din
bg. nameria.nimeri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nimerí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nimerésc, imperf. 3
sg. nimereá; conj. prez. 3
să nimereáscănimerì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nimerì v. V.
nemerì.