nihilist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al nihilismului.
2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din
fr. nihiliste.nihilist (Dicționar de neologisme, 1986)NIHILÍST, -Ă adj. Referitor la nihilism, propriu nihilismului. //
s.m. și f. Adept al nihilismului. [Cf. fr.
nihiliste, rus.
nighilist].
nihilist (Marele dicționar de neologisme, 2000)NIHILÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al nihilismului. (< fr.
nihiliste)
nihilist (Dicționaru limbii românești, 1939)* nihilíst, -ă s. (d. lat.
nihil, nimica). Revoluționar, om care tindea să distrugă guvernarea țarilor ucizînd.
nihilist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nihilíst adj. m.,
s. m.,
pl. nihilíști; adj. f.,
s. f. nihilístă, pl. nihilístenihilist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nihilist m.
1. cel ce neagă toate;
2. pl. numele revoluționarilor ruși, partizani ai nihilismului.