nihilism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIHILÍSM s. n. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din
fr. nihilisme.nihilism (Dicționar de neologisme, 1986)NIHILÍSM s.n. Concepție care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente, fără a le opune în schimb altele superioare; atitudine de negare absolută. [Cf. fr.
nihilisme, rus.
nighilizm < lat.
nihil – nimic].
nihilism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NIHILÍSM s. n. concepție, atitudine care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără a le opune în schimb altele superioare; atitudine de negare absolută. (< fr.
nihilisme)
nihilism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NIHILÍSM (‹
fr. {i}; {s}
lat. nihil „nimic”)
s. n. 1. (
FILOZ.) Modalitate de gândire specifică oricărei doctrine filozofice ce își propune negarea radicală a unui sistem de valori. Termenul, introdus la sfârșitul
sec. 18, cu ocazia polemicilor îndreptate împotriva criticismului kantian și a idealismului, a fost extins pentru a denumi orice filozofie care tinde să nege posibilitatea cunoașterii realității și să susțină caracterul nefondat al eticii tradiționale; atitudine de negare absolută.
2. Concepție care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată. Termenul s-a răspândit în Rusia după apariția romanului „Părinți și copii” de I.S. Turgheniev.
3. (În psihiatrie) Formă a delirului în care persoana neagă realitatea, o parte sau tot ce-l înconjoară, câteodată chiar propria ființă.
nihilism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nihilísm s. n.nihilism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)NIHILÍSM s. n. 1. (
Fil.) Modalitate de gândire specifică oricărei doctrine filosofice care își propune negarea radicală a unui sistem de valori.
2. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din
fr. nihilisme.nihilism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nihilism n.
1. Filoz. negațiunea oricării credințe;
2. doctrina nihiliștilor ruși cari tind la distrugerea radicală a instituțiunilor sociale actuale fără de a căuta să le substitue vr´o stare definitivă.