nevolnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (
Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios;
p. ext. (om) incapabil, neajutorat.
2. S. m. și
f. (
Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din
sl. nevolĩnŭ sau
ne- +
volnic.nevolnic (Dicționaru limbii românești, 1939)nevólnic, -ă adj. (vsl.
nevolĭnŭ, neliber, fără voĭe; bg. sîrb.
nevolnik, nevoĭaș, rob; rus.
nevólĭnik, rob,
nevólĭnyĭ, involuntar. V.
voinic). Infirm, neputincĭos, incapabil.
nevolnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nevólnic (
pop.)
adj. m.,
s. m.,
pl. nevólnici; adj. f.,
s. f. nevólnică, pl. nevólnicenevolnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nevolnic a.
1. involuntar;
2. neputincios. [Slav. NEVOLĬNŬ, fără voie]. ║ m. invalid, infirm:
până la domnie s’a prefăcut nevolnic AL.