nevolnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVOLNICÍE s. f. (
Pop.) Stare acelui nevolnic (
1); lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, neputință (
2); incapacitate. –
Nevolnic +
suf. -ie.nevolnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)nevolnicíe f. Starea omuluĭ nevolnic.
nevolnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nevolnicíe (
pop.)
s. f.,
art. nevolnicía, g.-d. nevolnicíi, art. nevolnicíei