nevoință(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NEVOÍNȚĂ,nevoințe, s. f. (Înv.) 1. Necesitate, nevoie (1). 2. Greutate, dificultate. – Nevoi + suf. -ință.
nevoință(Dicționaru limbii românești, 1939) nevoínță f., pl. e. Anevoință, dificultate.
nevoință(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. nevoínței; pl. nevoínțe