nevoie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință;
spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ◊
Loc. adj. și adv. (Astăzi rar)
De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊
Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊
Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit.
A avea (sau
a fi) nevoie de cineva (sau
de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva).
A avea (sau
a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să...
A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (
Pop. și
fam.)
Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (
Înv.; la
pl.) Treburi, afaceri. ◊
Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-i privesc; a-și vedea de treabă.
2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jena financiară. ♦ (
Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie.
3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la
pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊
Loc. adj. (
Pop.)
De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊
Expr. A ieși (sau
a scăpa) din nevoie sau
a scăpa (ori
a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie.
A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (
Pop.)
A fi de nevoie sau
a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri.
La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz.
În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊
Expr. Cu vai-nevoie = cu mare greutate.
4. (
Înv.) Constrângere. ◊
Loc. adv. (Curent)
De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (
Înv.)
De (sau
din) nevoia cuiva (sau
a ceva) = din cauza...
5. (
Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. ◊
Loc. adv. (
Fam.)
Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (
Fam.,
art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [
Pr.:
-vo-ie] – Din
sl. nevolja.nevoie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nevóie (-ui), s. f. –
1. Necesitate, trebuință. –
2. Obligație, urgență. –
3. Sărăcie, mizerie. –
4. Ananghie, strîmtorare. –
Mr. nevol’e, megl. nivol’ă. Sl. nevolja, nevolje (Miklosich,
Lexicon, 421; Cihac, II, 462),
cf. sb.,
cr.,
slov.,
rus. nevolja, alb. nevojë, mag. névolya, cf. voie. –
Der. nevoi, vb. (a forța, a obliga; a-și da silința, a se strădui; a căuta, a se sili;
refl., a se sforța);
nevoiaș, adj. (sărac; incapabil, arierat),
cf. mag. névolyás „nenorocit, ticălos”;
anevoie, adv. (cu greu);
anevoi, vb. (a se strădui);
(a)nevoință, s. f. (muncă, chin, dificultate);
(a)nevoios, adj. (dificil, greu);
nevoitor, adj. (
înv., muncitor, harnic).
nevoie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nevóie s. f.,
art. nevóia, g.-d. art. nevóii; pl. nevóinevoie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nevoie f.
1. necesitate:
nevoia învață; 2. lipsă mare:
orașul duce nevoie de apă; 3. încurcătură:
l’am scăpat de nevoie; 4. suferință:
bătrânețile vin cu multe nevoi; 5. anevoie, anevoință:
lucrurile cele bune cu mare nevoie se săvârșesc; nevoie mare, fam. grozav, foarte:
era frumoasă nevoie mare ! [Slav. NEVOLĬA].
nevoĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)nevóĭe f. (vest. bg.
nevólĭa, „nevoie,” rus. „robie, captivitate”; ung.
névolya, nyavalya, boală, nevoĭe. V.
voĭe). Necesitate:
nevoĭe de somn. Suferință, lipsă, sărăcie:
trăĭa în mare nevoĭe. Suferință, boală:
bătrîneța cu nevoile eĭ. Încurcătură, strîmtoare, ananghie:
m’a ajutat la nevoĭe. A fi nevoĭe de, a trebui:
la războĭ e nevoĭe de banĭ. A încălica pe nevoie, a o biruĭ;
n’am nevoĭe !, nu-mĭ trebuĭe !
De voĭe, de nevoĭe, vrînd, nevrînd:
a trebuit să plece de voĭe, de nevoĭe. Fam. Nevoĭe mare (adv.), foarte:
era frumoasă nevoĭe mare (foc, coz).
La nevoĭe (saŭ
în orĭ
la caz de nevoĭe), cînd necesitatea ar cere:
la nevoĭe, poțĭ chema poliția. La vreme de nevoĭe, la ananghie, în timp de suferință. V.
carență, indigență, zor.