nevoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV.
1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator.
2. Refl. (
Înv. și
pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din
nevoie.nevoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nevoí (a se ~) (
înv.,
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se nevoiéște, imperf. 3
sg. se nevoiá; conj. prez. 3
să se nevoiáscănevoì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nevoì v. a căuta cu anevoie, a se opinti:
se nevoiesc în deșert OD.