auzit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUZÍT s. n. Auzire. ◊
Expr. Din auzite = din câte a auzit cineva de la alții. (Rar)
Pe auzite = în mod necontrolat, neverificat. [Formă gramaticală: (în
expr.)
auzite] –
V. auzi.