nevătămat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦
P. anal. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. –
Ne- +
vătămat.