neuzitat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [
Pr.:
ne-u-] –
Ne- +
uzitat.neuzitat (Dicționaru limbii românești, 1939)* neuzitát, -ă adj. Inuzitat.
neuzitat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neuzitat a. neîntrebuințat, neobișnuit.