neuitat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere aminte, memorabil;
p. ext. veșnic, etern. [
Pr.:
ne-ui-] –
Ne- +
uitat.neuitat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neuitát adj. m.,
pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáteneuitat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neuitat a. ce nu se poate uita.
neuĭtat (Dicționaru limbii românești, 1939)neuĭtát, -ă adj. Care nu se poate uĭta, memorabil:
fapte neuĭtate.