nestatornicie - explicat in DEX

nestatornicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NESTATORNICÍE s. f. Lipsă de statornicie; inconstanță. – Ne- + statornicie.

nestatornicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
nestatornicíe f. Lipsă de statornicie, inconstanță, instabilitate: nestatornicia caracteruluĭ, a soarteĭ.

nestatornicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!nestatornicíe (nes-ta-/ne-sta-) s. f., art. nestatornicía, g.-d. nestatornicíi, art. nestatornicíei

nestatornicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nestatornicie f. 1. lipsă de statornicie: nestatornicia norocului; 2. ușurință de a-și schimba părerea, purtarea.