nestatornic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. –
Ne- +
statornic.nestatornic (Dicționaru limbii românești, 1939)nestatorníc, -ă adj. Lipsit de statornicie:
om. caracter nestatornic. Nomad instabil:
popor nestatornic.nestatornic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m.,
pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnicenestatornic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nestatornic a.
1. care nu e statornic sau durabil;
2. supus schimbărilor:
o fire nestatornică.