nesimțit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESIMȚÍT1 s. n. (în
loc. adv.)
Pe nesimțite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. –
Ne- +
simțit.nesimțit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESIMȚÍT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (
2).
2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat;
p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot. tiptil; pe furiș. –
Ne- +
simțit.nesimțit (Dicționaru limbii românești, 1939)nesimțít, -ă adj. Care nu se simte, nu se observă.
Pe nesimțite, fără să se simtă:
boala vine pe nesimțite.nesimțit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesimțít adj. m.,
pl. nesimțíți; f. nesimțítă, pl. nesimțítenesimțit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nesimțit a. și adv. fără a simți.