nesimțire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin.
2. Lipsă de bun-simț: purtare a celui nesimțit
2 (
1).
3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. –
Ne- +
simțire.nesimțire (Dicționaru limbii românești, 1939)nesimțíre f. Insensibilitate, lipsă de simțire. Apatie, indiferență, indolență. Impasibilitate.
nesimțire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesimțíre s. f.,
g.-d. art. nesimțíriinesimțire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nesimțire f. lipsă de simțire.